Arc peste timp: Monografia Liceului de Chimie Industrială din Turda

de Emil HĂLĂŞTUAN
Într-o atmosferă emoţionantă, profesori şi absolvenţi ai Liceului de Chimie Industrială din Turda s-au întîlnit vineri, 21 octombrie, în laboratorul de fizică al şcolii, pentru a lua parte la ceremonia lansării monografiei şcolii, intitulată „Arc peste timp”.
Scrisă de către regretatul profesor Augustin Pintea, împreună cu colega sa Liana Maria Olariu, monografia cuprinde, în circa 267 de pagini, istoria unuia din primele zece licee de chimie înfiinţate în România.
Liceul, înfiinţat în anul 1966, nu a avut, de la început, un local al său, adaptat cerinţelor unei şcoli de chimie. În primii doi ani, clasele Liceului de Chimie Industrială au fost găzduite de Liceul Mihai Viteazul. Apoi, din anul şcolar 1968 – 1969, liceul a funcţionat în localul fostei Şcoli Medii Tehnice de Chimie, situat pe strada Dr. Ioan Raţiu, din Turda, unde ulterior a funcţionat Casa Pionierilor, iar astăzi Clubul Copiilor.
Datorită străduinţelor primului director al şcolii, profesorul Viorel Oniţiu, Ministerul Industriei Chimice a alocat, la începutul deceniului opt al secolului XX, suma de 15 milioane de lei, pentru construirea unui grup şcolar de chimie la Turda. Acesta s-a materializat prin campusul şcolar construit pe strada Tineretului nr. 6, unde funcţionează în prezent Liceul Teoretic „Liviu „Rebreanu”. După includerea în schema de învăţămînt a unei clase de şcoală profesională, ce califica elevi în meserii cerute de fabricile clujene Terapia şi Farmec, din 1971 liceul şi-a schimbat denumirea, transformîndu-se în Centru Şcolar de Chimie.
În anul şcolar 2003 – 2004, din cauza dispariţiei Uzinelor Chimice de pe harta oraşului Turda, Liceul de Chimie Industrială şi-a schimbat profilul, în liceu teoretic. Odată cu rebotezarea şcolii, ce devenea Liceul Teoretic „Liviu Rebreanu” „arcul peste timp” parcurs, cu începere din anul 1966, de această prestigioasă instituţie a învăţămîntului turdean, a revenit la cota zero, pe o abscisă imaginară, iar evoluţia uneia din veritabilele şcoli ale chimiei româneşti, simbolizată pe coperta monografiei de jumătatea unui cadran de ceas, lua sfîrşit, ca efect al prefacerilor petrecute în drumul de la socialism spre fundul curbei, pe care România s-a înscris la sfîrşitul anului 1989.

Liceul de Chimie Industrială Turda a rămas în istorie drept prima şcoală din România care a realizat producţie industrială vandabilă. La întîlnirea de vinerea trecută, întîiul director al şcolii, profesorul Viorel Oniţiu, amintea de producerea, în centrul de cercetare al liceului, a liantului necesar pentru confecţionarea bordurilor, la fabrica din Simeria. La hala tehnologică a Liceului de Chimie Industrială, în timpul orelor de practică, elevii mai contribuiau la producerea altor substanţe, livrate apoi unor întreprinderi din ţară.
În sălile de clasă şi în laboratoarele şcolii se desfăşura procesul tehnologic al unei altfel de producţii: acolo se creau premisele pentru plămădirea unor oameni de caracter, a unor buni specialişti, capabili să profeseze apoi în diverse domenii, de la cel al chimiei, sau al specialităţilor inginereşti, pînă la medicină, ştiinţe economice sau la nobilul apostolat didactic.
Ca un etalon al „producţiei de caractere” profesorul Viorel Oniţiu amintea exemplul Cristinei Pop, fostă elevă la Liceul de Chimie Industrială din Turda, cu 22 de ani în urmă. „Îndrăgostită” de chimie, Cristina Pop a lucrat ca cercetător în Franţa, de unde a plecat în Statele Unite ale Americii. Acolo a figurat, în anul 2003, pe locul 37, într-un top al cercetătorilor din SUA care au obţinut cele mai bune rezultate în anul respectiv. Cristina Pop s-a întors în ţară şi lucrează într-un institut de cercetare din Bucureşti, a mai precizat Viorel Oniţiu.
Deoarece iniţiatorul şi unul dintre autorii monografiei, profesorul Augustin Pintea, a decedat în această toamnă, cu puţin timp înaintea tipăririi volumului, de lansarea acestei prime ediţii a cărţii „Arc peste timp: De la Liceul de Chimie Industrială la Liceul Teoretic Liviu Rebreanu” s-a îngrijit profesorul Ioan Găină.

Alături de acesta, la lansarea monografiei, în „băncile” laboratorului de fizică au luat loc alte cadre didactice care şi-au marcat irevocabil locul în istoria şcolii: primul profesor titular al Liceului de Chimie Industrială, Gheorghe Hossu, care a predat limba şi literatura română, inginerul Ioan Onacă, primul director adjunct al şcolii, profesoara Iuliana Bolog, cea care a preluat ştafeta conducerii liceului de la Viorel Oniţiu şi alţii, a căror enumerare nu este posibilă în spaţiul tipografic alocat de regulă unui articol de ziar. La începutul ceremoniei a participat şi actualul director al Liceului Teoretic Liviu Rebreanu, profesoara Angela Candrea. Apoi aceasta s-a retras, lăsîndu-i pe chimişti să depene amintiri „în familie”. Absolvenţii invitaţi la ceremonie, ingineri, poliţişti, economişti, profesori, jurnalişti, au avut ocazia să îşi revadă foştii dascăli, într-un atmosferă relaxată, fără emoţiile care-i încercau în preajma examenelor de odinioară.