Sistemul medical românesc, rătăcit prin reformă

de Emil HĂLĂŞTUAN
Printre rezultatele “notabile” ale reformei statului, operaţiune declanşată de coaliţia PD-L – UDMR – UNPR + minorităţi, se poate consemna degringolada învăţământului “reuşită” de ministrul Funeriu şi aducerea sănătăţii în “moarte clinică”, performanţă cu care trebuie creditat alt ministru “merituos” Cseke Attila.
Încă din 2009, Indexul European de Sănătate (Euro Health Consumer Index), avertiza: “Sistemul medical românesc este învechit şi lipsit de transparenţă. Pacienţii din România nu se bucură nici măcar de drepturile de bază şi nu au mari şanse să scape de povara atenţiilor pe care trebuie să le dea la medic”. Directorul de cercetare de la Euro Health Consumer Index, dr. Arne Bjornberg, declara, în septembrie 2009: “ România are, din păcate, scoruri proaste în majoritatea domeniilor sănătaţii. Se pare că plăţile informale aşteptate de la pacienţi constituie încă o piedică în ajungerea la un sistem de sănătate bazat pe echitate”.
Potrivit clasamentului Euro Health Consumer Index 2009, sistemul medical românesc ocupă penultimul loc în Europa. În acest clasament, în care România devansează doar Bulgaria, ţara noastră a fost depăşită de Albania, Croaţia sau Macedonia.
Euro Health Consumer Index, ce include 33 de state, ierarhizate în funcţie de 38 de indicatori, împărţiţi în şase domenii esenţiale (drepturile şi informarea consumatorului, E-health, timpul de aşteptare pentru tratamente obişnuite, rezultate, varietatea şi incidenţa serviciilor oferite, acces la medicaţie), a devenit o măsurătoare standard a sistemelor de sănătate din Europa.
Potrivit concluziilor unui studiu întocmit în luna aprilie 2011, de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), personalul medical şi pacienţii consideră că subfinanţarea sistemului de sănătate publică constituie una din principalele cauze ce determină precaritatea serviciilor medicale din România. Potrivit concluziilor unui sondaj IRES, 77 la sută dintre români s-au declarat nemulţumiţi de raportul între suma plătită Caselor de Asigurări de Sănătate şi calitatea serviciilor medicale de care beneficiază, în schimbul contribuţiei la sistemul asigurărilor de stat. Mai mult de jumătate dintre cei 2000 de respondenţi la chestionarul IRES susţin că, atunci când au fost internaţi în spital au trebuit să cumpere cel puţin o parte din medicamentele prescrise. Un segment de 11 la sută dintre persoanele chestionate au declarat că, odată internate în spital şi-au adus lenjerie de pat de acasă, iar peste 60 la sută dintre persoanele spitalizate şi-au completat, din resurse proprii, hrana primită pe timpul ă perioadei de internare.
Ce-i de făcut? Spre deosebire de guvernanţi, care aplică şi în cazul sănătăţii “metoda Ciomu” şi taie din cheltuieli închizând spitale, de au ajuns bolnavii să moară, în faţa porţilor închise ale acestora, 92 la sută dintre persoanele care au răspuns întrebărilor cuprinse în chestionarul IRES consideră că la evaluarea spitalelor, clinicilor şi a laboratoarelor medicale trebuie să se ţină seama, în mod obligatoriu, de părerea pacienţilor. De asemenea, 84 la sută dintre respondenţi cred că părerea bolnavilor este necesară şi în procesul de evaluarea asistentelor şi infirmierelor, iar 79 la sută indică aplicarea acestui criteriu şi pentru evaluarea medicilor.
Peste jumătate (52 la sută) dintre respondenţii al chestionarul IRES, cer ca evaluarea serviciilor medicale de către pacienţi să fie impusă prin lege.