Un amic asemuia cele întâmplate la şedinţa extraordinară de marţi, 31 mai, a Consiliului local Turda, cu elementele definitorii ale unei curse de la penibil la ridicol.
Graţie insistenţelor consilierului Doru Anca “ghimpele” din coasta puterii portocalii locale, la şedinţa cu pricina directorii sau managerii, mai mult sau mai puţin generali ai Spitalui şi Teatrului municipal din Turda, respectiv ai societăţii comerciale Salina Durgău SA şi ai Companiei de Apă Arieş au fost chemaţi în faţa forului deliberativ turdean pentru a prezenta rapoartele de activitate aferente anului 2010.
Vocea “românului mare” Doru Anca, secondat timid de Lucian Cordiş, respectiv Mircea Pârv, l-a iritat iarăşi pe edilul – şef al Turzii, Tudor Ştefănie, a cărui consternare a fost împărtăşită, în mod firesc, de către exponenţii “plutonului portocaliu” ce ocupă zece din cele 21 de scaune aşezate în jurul meselor din Sala Mare a Primăriei Turda la şedinţele Consiliului municipal.
Ce s-a întâmplat, de fapt? S-a întâmplat că Doru Anca “piaza rea” a portocaliilor, “gură spurcată” pentru pedelişti, s-a apucat să facă observaţii asupra rapoartelor prezentate. “Lovitura principală” a recalcitrantului peremist, ce nu consimte nici în ruptul capului să se iînregimenteze în gloata aplaudacilor, s-a îndreptat spre directorul Teatrului municipal, Narcisa Pintea,
Şi astfel, Doru Anca nu a înghiţit pe nemestecate raportul servit consilierilor turdeni de directoarea teatrului local. Tirul întrebărilor îndreptate de Doru spre Narcisa a produs consternare în aripa dreaptă a sălii de şedinţă, dacă se socoteşte poziţia consilierilor dinspre prezidiu spre scaunele rezervate publicului şi presei. Şi, într-o tăcere în care se auzea doar musca, avalanşa întrebărilor lansate ca din gura tunului de Doru Anca, a început să se reverse asupra directoarei teatrului: “Care este suma reală a veniturilor proprii, realizate de teatrul turdean anul trecut?” a vrut să ştie Doru Anca, ameţit de cele trei cifre fluturate în cele două pagini ale raportului, atât faţă cât şi verso: ba 53.600 de lei, ba 50.953 de lei, ba 80.947 de lei. Nu a avut cine să-l descurce pe Doru Anca. Narcisa Pintea, autoarea informării, aşa cum dă de înţeles semnătura sa, depusă pe documentul cu pricina, a spus că, în anul 2010 veniturile proprii au fost de 80. 947 de lei, dar din această sumă teatrul a cheltuit doar 50 de mii de lei. (n.r Plus încă 600 sau 953, că mizilicul de câteva sute de lei oricum nu mai contează). O lămurire despre felul în care, prin economisirea a peste 30 de mii de lei, teatrul, instituţie bugetară înregistra excedent la sfârşitul anului, şi despre posibilele temeiuri legale ce permiteau identificarea sursei banilor necheltuiţi (de ce economie din suma veniturilor proprii, de 80.947 de lei şi de ce nu din 1.098.000 de lei, suma primită de la bugetul Turzii) putea oferi consilierul Florin Bugnar, de profesie economist, dar, în intervenţia sa, pedelistul s-a rezumat să aprecieze, la superlativ, meritele Narcisei Pintea şi “contribuţia inestimabilă” a acesteia la renaşterea teatrului turdean.
Într-adevăr, cele 89 de reprezentaţii pe care trupa teatrului turdean le-ar fi comis anul trecut, conform mărturisirilor directoarei Narcisa Pintea pot grăi despre o creştere cantitativă a activităţii instituţiei. Dar, cum în teatru, potrivit aceleişi Narcisa Pintea, se lucrează cam nouă luni dintr-un an, reiese că în 2010 actorii turdeni au jucat câte un spectacol la fiecare trei zile. Cu doar vreo 20 de actori în organigramă, performanţa enunţată de Narcisa Pintea, cu 89 de spectacole jucate în 2010, ridică unele semne de întrebare, după cum s-a exprimat Doru Anca. Dar nu a avut cine să-l lămurească, pentru că, în intervenţiile lor, alţi consilieri pedelişti, ca de exemplu Dana Florea, Alexndru Faur sau viceprimarul Mircea Irimie, s-au intrecut cu laudele şi cu mulţumirile cu care au copleşit-o pe Narcisa Pintea, parcă desprinse din textele telegramelor adresate odinioară tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi academicienei sale soţii, de colectivele de oameni ai muncii, strâns unite în jurul partidului şi al conducătorului iubit. Şi pentru că tot veni vorba, după “aprecierile pozitive” de rigoare într-o asemenea situaţie, primarul Tudor Ştefănie a adăugat şi o doză de scenarită, pentru a explica atitudinea răuvoitoare a cârcotaşului Doru Anca. Din discursul rostit de Ştefănie la încheierea şedinţei s-a putut înţelege că oameni fără Dumnezeu şi fără partid, critică “pe la colţuri şi cine ştie mai pe unde” activitatea teatrului turdean. Încă odată, Ştefănie a dovedit că este adeptul dictonului stalinist “Cine nu-i cu noi este împotriva noastră”. Persoanele ale căror opinii nu se înscriu în curentul oficial, de prea mărire a minunatelor realizări petrecute la Turda în epoca portocalie, nu pot fi decât rău-intenţionate. Mai mult, emiţătorii opiniilor contra, sunt puşi la cale şi montaţi împotriva conducerii pedeliste de oameni care au ceva de împărţit cu aceasta. Că altfel, de ce ar avea cineva ceva de comentat la adresa activităţii fără cusur a administraţiei portocalii a Turzii?
Aşadar, rostim ceea ce le place pedeliştilor să audă: “La Turda totu-i minunat şi, uniţi în cuget şi-n simţiri, cu steagul portocaliu în frunte, ne va fi şi mai şi”. De un singur lucru îmi este teamă: Să nu ne invadeze românii din restul ţării, ameţiţi de-a binelea de ştirile despre “minunile total pozitive şi fără de cusur” săvârşite de “eroica” conducere portocalie a Turzii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu