Moartea pândeşte de sub dărâmăturile Uzinei Chmice din Turda

de Emil HĂLĂŞTUAN    
Specialiştii de la Centrul de Cercetări pentru Prevenirea Accidentelor Industriale Majore au recomandat (în 2005!) „identificarea soluţiilor tehnice pentru refacerea calităţii solului şi limitarea dispersiei poluanţilor”. Aceste soluţii presupuneau, în cazul HCH-ului, excavarea şi incinerarea solului contaminat, iar în cazul mercurului, excavarea, urmată de recuperarea metalului, prin distilare.

Dacă aceste soluţii nu s-au putut aplica, din cauza costurilor ridicate presupuse, specialiştii au recomandat cel puţin „delimitarea precisă a ariilor afectate” şi interzicerea accesului la acestea.                       

Nimeni nu a făcut nimic. Administraţia locală invocă neputinţa intervenţiei pe un teren aflat în proprietate privată, însă această atitudine iscă nişte nedumeriri. Încă din anul 2001, SC MINESA împreună cu Institutul de Cercetări şi Proiectări Miniere SA a elaborat un studiu de soluţie pentru eliminarea deşeurilor de HCH din zona Turda. În acelaşi an 2001, în 29 august, la Primăria Turda avea loc o întâlnire a reprezentanţilor  autorităţilor locale, judeţene şi centrale cu tema „Reconstrucţia ecologică a zonei industriale Turda şi transformarea acesteia în parc industrial”.

Din 2004 şi până la data difuzării reportajului „Turda-oraş otrăvit” de televiziunea Antena 3, în martie 2010, primarul Tudor Ştefănie nu a adus niciodată în discuţie publică problema deşeurilor şi a terenurilor contaminate, din perimetrul fostei uzine chimice. De ce nu a continuat Ştefănie demersurile începute în anul 2001, pe vremea când domnia sa îndeplinea funcţia de viceprimar? Dacă autorităţile nu pot face nimic deoarece acele terenuri se află în proprietatea privată, ce rost au mai avut demersurile întreprinse de aceleaşi autorităţi, neputincioase, în perioada 2001 – 2004, pentru eliminarea focarelor de infecţie cu substanţe chimice din Turda?

Apoi, nu era normal ca îndeplinirea acestui deziderat să reprezinte o prioritate pentru primarul Tudor Ştefănie din moment ce acesta vede turismul drept unică cale de dezvoltare a Turzii? Sau primarul a preferat calea ascunderii rahatului sub preş, că cine nu vede nu ştie, chiar cu riscul înbolnăvirii a zeci, dacă nu sute de oameni, sau poate chiar mai mulţi?

Terenuri contaminate – Uzina Chimică

Focare majore de contaminare:

Perimetrul fostei secţii de producţie a HCH (lindan) – insecticid folosit în agricultură. Interzisă utilizarea, pe plan mondial, din anul 2009.

Perimetrul fostei secii de electroliză a clorurilor de sodiu, respectiv potasiu – sol şi tencuieli contaminate cu mercur.

Situaţia cantităţilor de HCH şi mercur ce se află în sol, ape subterane şi dărâmături (Centrul de Cercetări pentru Prevenirea Accidentelor Industriale Majore – Facultatea de Ştiinţa Mediului – Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, 2005)

HCH, în sol: între 212 şi 1833 miligrame / kilogram;

Concluzia cercetătorilor: „există poluare semnificativă cu HCH a solului şi a apelor subterane”.

Electroliză: 

Limita admisă de mercur: 4 miligrame / kilogram;

Pragul de intervenţie: 7-10 miligrame / kilogram;

Cantităţile de mercur metalic din zidăria, tencuiala, solul şi subsolul secţiei „Electroliză”:

În tencuială: 21100 miligrame / kilogram – de 5275 de ori mai mult decât limita admisă!

În sol: de la 590 la 1100 miligrame / kilogram: de la 147,5 la 275 de ori mai mult decât limita admisă!

Declorurare sodiu: 8100 miligrame / kilogram: de 2025 de ori mai mult decât limita admisă!

Declorurare potasiu: 960 miligrame / kilogram: de 240 de ori mai mult decât limita admisă!

Extras din procesul verbal al întocmit de comisia formată din reprezentanţi ai Agenţiei de Mediu şi a Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Cluj, după vizita la Uzinele Chimice, efectuată în 28 august 2007. (În aceeaşi lună, anterior vizitei acelei comisii, publicam un articol, în Ziarul 21, despre terenurile contaminate de acolo. A fost ultimul pe această temă, scris de mine pentru publicaţia din Turda. „Prietenii” ştiu de ce!)

„Din demolare (nr- a clădirii secţiei de electroliză) au rezultat cantităţi importante de deşeuri periculoase, cu conţinut de mercur”. Mai departe, în procesul verbal se preciza: „În interiorul secţiei electroliză, sub dărâmăturile existente şi la suprafaţă, s-a constatat prezenţa mercurului metalic, sub formă de biluţe şi/sau picături”.

În subsolul secţiei „Electroliză” s-a semnalat existenţa unor pungi cu mercur,  după cum scrie în documentul citat. Deoarece „reţeaua de canalizare este distrusă în totalitate” la creşterea nivelului Arieşului există pericolul contaminării cu mercur a apelor acestui râu, se mai precizează în procesul verbal întocmit după vizita din 28 august 2007, a comisiei clujene.

Deşi specialiştii de la Centrul de Cercetări pentru Prevenirea Accidentelor Industriale Majore au constatat o „depăşire clară a pragurilor de intervenţie şi existenţa unei poluări semnificative cu hexaclorciclohexan şi cu mercur a  perimetrului fostei uzine chimice de la Turda, nimeni nu a luat nicio măsură pentru limitarea sau înlăturarea pericolului la care au fost şi sunt expuşi cetăţenii oraşului, mai ales cei care locuiesc în vecinătatea fabricii şi dezmoşteniţii soartei, care „de la ăl cu ţâţa-n gură pân-la ăl cu barba sură” scormonesc de ani de zile printre dărâmăturile contaminate, după fierul vechi de pe urma căruia îşi câştigă traiul de zi cu zi, după ce privatizarea marilor întreprinderi turdene i-a lăsat, pe majoritatea acestora, fără locuri de muncă.

Ce pericol reprezintă mercurul şi hexaclorciclohexanul pentru sănătatea oamenilor?

Mercurul metalic: Provoacă îndeosebi intoxicaţii cronice, ale căror efecte sunt sesizabile la mult timp după intoxicare. Dintre afecţiuni, medicii spun că cele mai frecvente sunt cele neurologice, tahicardia, hipertensiunea. Simptome: Prurit, arsuri, parestezie, colorarea pielii, în roz (pomeţii obrajilor, vârful degetelor) apariţia umflăturilor şi descuamări: La copii, intoxicaţia cu mercur metalic provoacă înroşirea buzelor şi a obrajilor, afectează părul, dinţii, unghiile şi favorizează apariţia erupţiilor pielii.

De asemenea, intoxicarea cu mercur poate fi semnalată de apariţia slăbiciunilor musculare, a sensibilităţii crescute la lumina naturală, labilitate psihică, etc.

Doctorul Nadia Gherman Ionică avertizează că cei mai periculoşi sunt vaporii de mercur. Aceştia pot cauza intoxicaţii dacă ajung în contact cu pielea persoanelor ce prezintă leziuni cutanate sau intestinale. Nadia Gherman–Ionică a precizat că 80 la sută din mercurul inhalat se absoarbe prin tractul respirator, de unde ajunge apoi în sistemul circulator.

Expunerea cronică, prin inhalare, concentraţii de 0,7-42 micrograme de mercur / metru cub de aer, provoacă tremur, tulburări cognitive, tulburări de somn. În perimetrul fostei uzine chimice concentraţiile de mercur puse în evidenţă de specialiştii de la Centrul de Cercetări pentru Prevenirea Accidentelor Industriale Majore din Cluj-Napoca sunt de mii de ori mai mari!   

Cu mercurul metalic mai este cum mai este, dar expunerea repetată la „urme de compuşi organici” ai argintului viu, cum ar fi metil-mercurul, provoacă moartea, însă boala are o evoluţie lentă. Cantităţile, fie acestea şi mici, de compuşi organici ai mercurului, sunt  eliminate din organismul uman în luni sau ani. Expunerea la cantităţi mari de metil-mercur poate provoca moartea subită, din cauza leziunilor grave ce apar la creier şi la ficat. Câţiva microlitri de di-metil mercur, adică mai puţin decât o picătură, provoacă decesul, dacă ajung în contact cu pielea, chiar dacă aceasta este acoperită cu mănuşi de latex!

Concentraţia de mercur admisă în apa de băut este de 0,002 miligrame/litru, iar în apa subterană de la fosta uzină chimică din Turda aceasta atinge 0,160 miligrame/litru, adică de 80 de ori mai mult decât valoarea admisă! Oare în apa din fântânile aflate în curţile caselor din apropierea fostei uzine chimice ce concentraţie de mercur există? Nu se ştie, pentru că nimeni nu a făcut analize ale apei din fântâni! Expunerea prelungită la vapori de mercur sau inhalarea unor doze mari din această substanţă provoacă leziuni ireversibile, în special la copii. De exemplu, clorura de mercur provoacă îmbolnăvirea de cancer.                            

Hexacloriclohexanul: Substanţă organoclorurată, folosită ca insecticid în agricultură şi pentru tratamentul împotriva scabiei şi a păduchilor, lindanul afectează sistemul nervos, ficatul şi rinichii. Produce cancer. Organizaţia Mondială a Sănătăţii OMS) a recunoscut periculozitatea lindanului. După Convenţia de la Stockholm, din anul 2009, OMS a interzis folosirea lindanului (izomerul gamma al HCH) în agricultură, deoarece s-a constata că este un poluator organic persistent.

Încă din 1970, agenţia de mediu a Statelor Unite ale Americii  a luat în considerare efectele negative ale HCH asupra sănătăţii umane şi asupra mediului. În SUA, lindanul nu se mai foloseşte din anul 2007. La Turda, deşeurile acestei substanţe (ceilalţi trei izomeri ai HCH-extrem de toxici), se exploatează şi azi!

Producţia lindanului a generat cantităţi mari de reziduuri toxice. La o tonă de lindan rezultă nouă tone de deşeuri!

Între 12 şi 30 la sută din acestea se volatilizează, ajung în atmosferă, parcurg distanţe mari şi apoi, datorită ploii, cad pe sol sau ajung în pânza de apă freatică, iar de acolo în mâncare. HCH –ul infestează, mai ales, laptele şi carnea.